„Când am urcat prima dată pe cântar aveam 3125 grame. Apoi doctorul m-a pus în brațele mamei și am primit nota 10. De atunci încolo, am rămas corigentă la fiecare cântărire. Și cu senzația că am „corespuns” doar pentru o mică perioadă din viață, când nici măcar nu aveam ce să fac în privința asta.”
Corpul articulează ceea ce este de nearticulat în cuvinte. Întotdeauna! Dar nu întotdeauna înțelegem ce vrea să ne spună. Și ne găsim fiecare propriile mecanisme de coping..
Prevalența tulburărilor de alimentație e în creștere la nivel global. De exemplu, anorexia nervoasă a treia cea mai comună boală cronică în rândul fetelor și femeilor. În același timp, până la 80% dintre pacienții cu anorexie nervoasă nu știu că au o tulburare sau cât de gravă e. Pentru aceste tulburări, care apar de cele mai multe ori în copilărie, nu există soluție în România. Pacienții minori sunt internați la pediatrie, când ei ar avea nevoie de ajutor specializat din partea unei echipe multidisciplinare. Bun! Ne apucăm, atunci!
Ana și Mia, „prietenele” alea despre care nu vorbim
„Atunci am descoperit pe internet termenii „ana” și „mia”. Mă uitam pe bloguri, unde găseam sfaturi precum să mesteci mâncarea fără să o înghiți ca să te simți sătulă, să-ți faci măști de față cu ciocolată ca să potolești nevoia de ceva dulce. Am încercat toate ceaiurile posibile (diuretice), iar mama bea și acum. Nu vedeam cât de mult rău îmi făceam. Oricât de mult slăbești, nu te mai observi. Până și pielea de pe șolduri o vedeam ca grăsime.”
Nu există date clare privind numărul persoanelor din România cu tulburări alimentare, dar Asociația pentru prevenirea și tratamentul tulburărilor de alimentație (APTTA) estimează că peste 400.000 de persoane suferă în România, femeile și fetele fiind cele mai afectate.
Lipsa cunoștințelor despre tulburările alimentare și faptul că nu vorbim despre asta împiedică tratarea lor. În România nu există centre specializate și pacienții nu sunt tratați pentru tulburări alimentare în toată complexitatea lor, deși anorexia nervoasă, de exemplu, este boala psihică cu cea mai ridicată mortalitate.
În acest moment, în România, un copil care a dezvoltat o tulburare alimentară se pierde pe drum într-un „du-te vino” pentru că din punct de vedere al pediatrului pacientul are nevoie de ajutor psihiatric, dar dacă pacientul ajunge în spitalul de psihiatrie nu are pediatru, iar pe termen lung problema rămâne nerezolvată. Întrucât complicațiile medicale ale unor tulburări alimentare cum e anorexia nervoasă sunt complexe, serioase și pot avea urmări pe viață (ex. osteopenia sau infertilitatea), iar riscul de mortalitate este ridicat, nu este niciodată indicat să așteptăm și să sperăm la o recuperare „magică” în locul unui tratament specializat.
Soluția Gomoiu-Voila
Iată deci ce vom face! Susținem recuperarea copiilor cu tulburări alimentare prin dotarea unui salon dedicat și amenajarea unui spatiu de recreere pentru micii pacienți în cadrul Spitalului Clinic pentru Copii „Dr. Victor Gomoiu”. Vom pune la dispoziția medicilor implicați teste psihologice specifice pentru diagnosticarea exactă a acestor patologii și vom susține 100 de ore de terapie, specifice acestui diagnostic.
Dar recuperarea unui copil care trece printr-o tulburare alimentară nu este o sarcină ușoară și poate presupune intervenție pe termen lung. Așadar, pacienții minori diagnosticați la Spitalul Clinic de Copii Dr. Victor Gomoiu și tratați în faza acută sau cei care nu sunt în stare acută pot beneficia de rezidență pe termen lung în cadrul Spitalului de Psihiatrie Voila, unde vom amenaja două saloane cu o capacitate de 14 paturi și vom susține pregătirea personalului.
O echipă de medici psihiatri pediatri și psihologi de la cele două spitale va pleca într-o vizită de lucru la Centrul de Sănătate Mintală din Portogruaro, Italia. În 2001, a devenit primul centru public de referință pentru tratamentul și reabilitarea tulburărilor de alimentație stabilit în regiunea Veneto.
După această vizită, vom alcătui cu ajutorul specialiștilor implicați în proiect și un ghid de intervenție, atât pentru părinți, pentru a putea recunoaște primele semne de boală și a interveni corect, dar și pentru profesioniști, întrucât România are un număr foarte mic de psihiatri pediatri și chiar mai puțini dintre aceștia au o specializare pe tulburări alimentare.
În ceea ce privește familia copiilor și adolescenților cu tulburări de comportament alimentar, îi considerăm parte a echipei de tratament, reprezentând un sprijin major pentru recuperare și vrem să le oferim tot ajutorul de care au nevoie. Nimeni nu iese singur din asta!
Tips & Tricks pentru o zi de naștere donată cu succes
Citește despre celelalte proiecte Zi de Bine și vezi cum poți contribui și tu.
