La Singureni, unde iubirea lucrează miracole
În primul ei an de viață, Ștefania a trăit singură, într-un pat de spital. Avea HIV. N-avea mamă. Mama a abandonat-o în spital imediat după ce a născut-o. A spus că nu are acasă condiții să crească un copil. Așa că în primul ei an de viață, Ștefania a trăit singură, într-un pat de spital de boli infecțioase.
Când avea un an și o lună, niște oameni au găsit-o, pironită acolo în patul de spital. Au luat-o de-acolo și-au dus-o într-o căsuță cu iubire unde erau și alți copii ca ea și oameni mari ca să vrea să-i poarte de grijă.
La un an și o lună, în microuniversul construit la Singureni de Fundația Bambini in Emergenza, Ștefania a simțit pentru prima dată un ceva pe care îl numim „căldura de acasă”. A început să vadă altceva decât pereți de spital și oameni în halate albe. A început să vadă culori, zâmbete, vrăbii, căței și pisici. A începus să audă cântece și râsete. A început să simtă îmbrățișări.
Și recuperarea Ștefaniei a fost minunată. Fetița cu ochi negri a început să înflorească de la o zi la alta, cu cheful de viață al unui copil normal. Dar problemele medicale n-au încetat. La un moment dat, a fost diagnosticată cu sindromul bipiramidal dipareză spastică. E o boală care o face să se deplaseze cu dificultate.
Dar la Fundație are parte de medici și tratamente, terapii. Toată grija asta pentru un copil care și-a trăit primul an de viață într-un pat de spital dă roade minunate, căci poți să o vezi pe Ștefania cum aleargă alături de ceilalți copii râzând cu gura până la urechi, cum urcă victorioasă scările de una singură, cum se poate urca singură pe scaun, din care apoi tot singură se dă jos. Și momentele în care dă fuga să se spele pe mâini și se urcă singură pe înălțătorul din fața chiuvetei.
Mai sunt și zile proaste, mai întâmpină dificultăți de deplasare, dar Ștefania e o luptătoare și este iubită și îngrijită, iar din combinația asta ies numai lucruri miraculoase. E un copil foarte ambițios, care nu a spus încă niciodată că a obodit sau că nu vrea să meargă la Kinetoterapie.
E veselă, e iubitoare și prietenoasă cu toți din centru. Îi place să fie implicată în treburile de zi cu zi ale Căsuței. Nimeni nu se pricepe mai bine ca ea să așeze farfuriile, tacâmurile și șervețelele pentru masa de prânz! Ah… și să o vedeți când se joacă de-a doctorița! Să o vedeți cât de grijulie e cu „păpușa-pacient”, să o auziți cu câtă blândețe îi spune că „o să o facă bine”.
Trauma abandonului este devastatatoare. Poate trece viața întreagă fără să-i identifici toate urmele, în schimb le trăiești, chinuitor, în fiecare zi. Rănile copiilor abandonați sunt atât de adânci și atât de greu vindecabile! Și e nevoie de munți de iubire, de răbdare și de grijă ca să ajuți la vindecarea unui copil rănit atât de tare.
Cu iubire, răbdare și grijă vrem să umplem Căsuța Andreea, parte din proiectul Oaza Copiilor de la Singureni. Fundația Bambini in Emergenza a așezat cărămidă peste cărămidă pentru construirea unui viitor stabil și luminos pentru zeci de copii rămași fără casă, fără alternative, fără oameni cărora să le pese, copii bolnavi și pe deasupra abandonați. Acum noi facem frumos peste Binele de la Singureni și renovăm Căsuța Andreea, care va adăposti generații de copii.
Pentru Ștefania și copii care au pornit în viață pe drumuri nedrept de grele și de bolovănoase refacem Căsuța Andreea de la Singureni.
Pentru ei, facem A-CASĂ, un proiect susținut de Lidl România, EON Group România și UniCreditBank România.
