Terapia cu animale: Ce este și pentru cine este benefică?
Dacă nu ai auzit până acum de Terapia Asistată de Animale (TAA) nu ești singurul. Deși este un tip de terapie care se practică în toate țările civilizate, cu rezultate impresionante, în România nu a prins mare avânt… nu încă.
TAA s-a născut ca propunere de intervenție terapeutică la începutul anilor 1960, când psihologul Boris Levinson, cunoscut în prezent ca „părintele” Terapiei cu Animale, și-a expus pentru prima dată teoria în fața colegilor, la un congres al Asociației Americane de Psihologie. Deși reacția comunității la vremea respectivă a fost dezamăgitoare pentru Levinson, iată că astăzi, câini, cai, pisici, delfini și alte animale sunt folosite în centre de terapie din Statele Unite până în Elveția.
Sceptici și partizani ai teoriei deopotrivă au căutat să vadă dacă teoria se susține prin răspunsurile fiziologice ale organismului uman la prezența unui câine prietenos, iar rezultatele pozitive au oferit validarea formală și finală de care era nevoie pentru ca eforturile lui Levinson să prindă rădăcini. Un om care a plecat de la simpla observație că pacienții săi, în special copii, se simt și reacționează mai bine în ședințele de terapie când era prezent și câinele lui, a învins un sistem sceptic, spre beneficiul a cine știe câte milioane de pacienți.
Totuși, ce se întâmplă mai exact în cadrul unei ședințe TAA și care sunt beneficiile observate? I-am întrebat pe prietenii de la Clubul Câinilor Utilitari, care se ocupă printre altele cu dresarea câinilor în scopuri terapeutice.
Cum se desfășoară o ședință de terapie cu animale? Multă lume are impresia că e un fel de petting zoo, ceva asemănător cafenelelor cu pisici care sunt acum la modă peste tot în lume, pentru efectul destresant.
Ședința de terapie este stabilită de terapeut împreună că handlerul câinelui folosit pentru terapie. De obicei, se desfășoară într-un cadru terapeutic și se pune în aplicare un set de exerciții care implică atât beneficiarul cât și câinele, sub atenta observație a handlerului și a terapeutului. La Club există și handleri care sunt terapeuți atestați și atunci lucrurile sunt mai simple.
Care e diferența între un câine de terapie și propriul nostru animal de companie? Cu toții am beneficiat de puțină terapie din partea necuvântătoarelor pandemia asta… ????
Intervențiile asistate de animale se desfășoară după un plan, au niște obiective de îndeplinit și o finalitate. Spre deosebire de câinele propiu de companie, câinele de terapie are niște abilități și niște sarcini pe care știe să le îndeplinească la cererea handlerului, și care umează un protocol stabilit de terapeut, astfel încât terapia să aibă rezultatele dorite. Să ai o „intervenție” în care să faci niște oameni să zâmbească da, probabil că și câinele tău poate face asta, dar când vorbim de terapie, vorbim de obiective terapeutice clare și de o finalitate.
Orice câine poate să fie un câine de terapie? Care sunt câteva dintre criteriile obligatorii pe care le căutați la un câine în acest scop?
Câinii de terapie sunt selecțați după niște criterii speciale – câinele de terapie este foarte important să fie blând, să fie jucăuș, să se bucure de interacțiunea cu oamenii, nu doar să fie sociabil, ci mai mult decât atât, să vadă interacțiunea cu oamenii ca pe o recompensă în sine, dar totodată să aibă un nivel energetic care poate fi controlat de către handler și de către terapeut. Este foarte importantă selecția pentru a nu ajunge în situația de a folosi câini care pot deveni periculoși pentru beneficiari sau care pot avea probleme de sănătate din cauza acestei activități, care dacă nu este „hărăzită”, poate crea probleme de sistem imunitar câinelui.
Care sunt beneficiile terapiei cu animale pe care le-ați observat de-a lungul timpului?
Terapia cu animale este o terapie adjuvantă, care se face complementar unei terapii clasice. Și din acest motiv, în evaluarea rezultatelor mereu există această problemă că nu poți ști sigur cărei terapii i se datorează efectele benefice observate sau dacă este un rezultat cumulat. Dar, din ce am văzut noi, pentru că au fost și situații când din păcate singura terapia de care au beneficiat pacienții a fost terapie cu câini, am văzut rezultate diverse, de la deschidere emoțională, la a trece peste anumite anxietăți sau fobii și până la motivarea unor persoane în depresie să înceapă anumite activități benefice.
Unde se țin ședințele de terapie și cum se poate înscrie cineva să participe?
Cabinetul se află în Șoseaua Iancului nr 9. Pentru programare și informații, cei interesați o pot contacta pe Luciana Manole la nr 0721682435.
De ce câine de terapie și nu alt animal? Aveți în plan să lucrați și cu alte animale pe partea asta?
Deocamdată nu avem de gând să lucrăm cu alte animale, dar suntem deschiși colaborării cu alte unități care oferă terapie asistată de animale, ba chiar suntem conectați cu cât mai mulți oameni care fac asta în țară, fie că o fac cu cai sau alte animale, și sperăm că această terapie va deveni o practică mai des întâlnită și cu o varietate mai mare de animale, deoarece câinele are niște abilități limitate din acest punct de vedere, față de alte animale.
Acest ultim răspuns ne-a făcut să ne interesăm și de alte animale de terapie și așa am descoperit hipoterapia. Se pare că dintre toate terapiile cu animale, terapia cu căluți are cea mai mare plajă de afecțiuni în care obține rezultate notabile, ba chiar spectaculoase. „Copilul se contopește cumva cu căluțul, iar asta nu o poate face decât acest animal. Legătura care se creează e de-a dreptul magică, dragoste la prima vedere. Nu există copil care să refuze să se urce pe cal, ci doar copii care nu vor să mai coboare… După câteva ședințe, caii știu ce copil poartă în spate și își adaptează singuri stilul de mers. Copiii cu autism sau cu ADHD se liniștesc în maxim 5 minute după ce au urcat pe cal, mângâie calul, își focusează atenția asupra lui, ceea ce în alte condiții ai obține mult mai greu. Copii care nu stăteau în șezut când au venit, după hipoterapie stau în șezut. Copii care nu puteau merge sau alerga o fac cu ajutorul hipoterapiei. Copii care nu vorbeau, scot primele cuvinte din viața lor, pe cal – iar primul cuvânt e <<Diii!>>”, explică Anca Bîlbă, terapeut acreditat de Asociația Americană de Hipoterapie și fondatoarea Asociației Hipoterapia.
Toată psihoterapia clasică, cea făcută pe un scaun în cabinet, se face pe cal, cu un grad de complexitate mai ridicat, dar și cu rezultate mult mai rapide. Și, foarte important de reținut, abilitățile dobândite în urma hipoterapiei nu se pierd! Află mai multe despre hipoterapie chiar de la Anca, într-o prezentare TEDx online.
