30 zile

NOIEMBRIE 2022 - ÎN MIȘCARE

PROIECT FINALIZAT

„O imensă copilărie sportul? Poate da. Am spune chiar mai mult decât atît: singura copilărie, ultima copilărie ce ne mai rămîne” – Mihail Sebastian.

Există o infinitate de „De ce-uri” pentru care sportul e vital, în special pentru copiii din ziua de azi. Le știm cu toții. Le vedem în statistici despre obezitate și afecțiuni conexe, le citim în articole despre dependența de social media, anxietate, depresie, alienare… Le simțim în propriile frici, pentru proprii copii. Dar câteodată, „de ce-ul” e chiar mai simplu de atât. În satele de prin Suceava, la fel ca în multe alte sate din România, singura bucurie care le rămâne copiilor se numără în grăunțele de nisip care se strâng pe tenișii cu care bat mingea pe maidan.

Sportul e bucurie! Sportul e copilărie! Sportul e viață, sănătate și libertate! Și în mâna unor profesori înzestrați și cu drag de copii, sportul poartă în sine o ordine morală aparte! Astfel de profesori de sport am întâlnit la două școli din comuna Șcheia, Suceava, unde am dat cu suflare de viață peste sălile de sport în care chiuie de bucurie mai bine de 380 de elevi.

Când viața se învață la ora de sport

„Rebeca era în clasa a V-a când am cunoscut-o, cuminte, silitoare, mă privea cu doi ochi albaștri mari, dar nu spunea nimic, se înroșea la față și tăcea, era un copil timid. I-am văzut din prima oră atracția față de ora de educație fizică, avea o mobilitate pe care rar am văzut-o la elevi. Am simțit că trebuie să valorific calitățile ei, așadar am îndrumat-o către un club de gimnastică, însă ea a refuzat fiind foarte emotivă. Într-o zi am luat-o de mână și am dus-o în sala de antrenament. Privind-o de pe margine și susținând-o, ea a ajuns să participe la un concurs de gimnastică și de atunci le povestește tuturor cum sportul a ajutat-o să-și depășească emoțiile care o copleșeau și cât de important este să ne integrăm într-o echipă. Acum ea visează să ajungă profesoară de educație fizică pentru a putea îndruma și ajuta la rândul ei alți elevi,” ne-a povestit profa de sport de la Șcheia - Gabriela Vițelaru.

„Doamna! Pe mine sportul mă face fericită!” – iată realitatea pură a copiilor din comună. Câteodată e chiar atât de simplu la școala unde majoritatea elevilor sunt de etnie romă, nedeclarați, iar părinții acestor copii muncesc ca zilieri, în cel mai bun caz, și unde situația materială precară e asasinul nr. 1 al educației. Corpul profesoral, în frunte cu doamna directoare, se țin însă puternic pe baricade, practicând un învăţământ care încurajează competenţa, dar şi cultivarea talentelor în domeniul artistic, plastic, muzical, sportiv, astfel încât fiecare elev poate să parcurgă un traseu educaţional potrivit aspiraţiilor lui. Fără ajutor însă, e greu să ții speranța aprinsă și pe copii aproape de școală.

„Proiectul lunii noiembrie al Asociației Zi de Bine ajută la menținerea stării de bine a elevilor și a profesorilor din școală, pentru ca aceștia, și elevi și profesori, să nu își mai dorească să se transfere la școlile din oraș. Este nevoie de tot ceea ce faceți și de multe altele dar, cum bine a remarcat una dintre colegele mele, „nici să visăm nu mai știm...” Mulțumim tuturor celor care s-au gândit la copiii și elevii școlilor din comuna Șcheia!” - doamna directoare Ioana Smaranda Bahrincean.

Ne-am pus în mișcare

Pentru elevi și profesori care nici nu mai știu să viseze, în noiembrie am trecut pe lista de cumpărături: bănci, saltele, corzi, spaliere, capre și trambuline, porți pentru fotbal, coșuri pentru baschet, mingi de toate felurile și culorile, dulapuri pentru vestiare, plase la geamuri, lumini noi, vopsea pentru marcaje și încă multe altele. 

Și ne-am pus #înmișcare cu echipa condusă de Sfântul Petre, cum îl alintăm noi, care atunci când nu stă în poarta Raiului, face minuni pe șantier. Am zugrăvit, demontat și montat la loc spaliere, pus afișe inspiraționale pe pereți așa cum și-au dorit copiii și profa de sport, am montat coș de baschet, ba chiar și perechea lui - un sistem adevărat de baschet pe terenul de sport, am comandat tot ce era necesar pentru ca la final copiii să se bucure la orele de sport.

Până la finalul lunii am dat gata cele două săli de sport de la Șcheia și Mihoveni + terenul de sport de la Mihoveni, unde copiii obișnuiesc să se încingă la antrenamente chiar și târziu în noiembrie. De acum le face galerie și super eroul care a apărut peste noapte pe calcanul din fundal. Că prea era mult gri mohorât înainte. Iar orice copil merită culoare și speranță în viața lui!

Ce ne-a ieșit

„Nu poooooot să creeeeed! E sala mea de sport???” 

„Îmi vine să mă întorc la școală în noaptea asta!” 

„Nu mai pot de bucurie!”

Zumzet, bucurie și copii fericiți, multe guri căscate și „uaaauuu-uri” - ne așteptam așa să fie primele reacții ale copiiilor când dau cu ochii de sălile de sport nou amenajate, dar le-a luat fața reacțiile profilor de sport care au avut acces la un sneak peak pe grupul de lucru de WhatsApp. Încântare la maximum!

Copiii și ei curioși, deși nu toți aveau oră de sport în ziua inaugurării, au cerut voie la profi să-i lase și pe ei să vadă. „Când am ajuns dimineața la școală, câțiva copii m-au rugat să-i duc în sala de sport să vadă și ei, că sunt nerăbdători. Nu vă pot explica în cuvinte uimirea și fericirea lor, nu știau unde să se uite în primul rând. Erau atrași de toooot,” ne-a spus fericită Gabriela, profa noastră de sport de la Șcheia.

Ba chiar mai mult, o fetiță de clasa I-a a venit cu o idee inedită - „să lăsăm să vină și alți copii să facă sport în ea, să se bucure și ei”. A propos de fair play, nu-i așa? Se vede ce profesori îi cresc, Gabriela Vițelaru și Vasile Andrei la Șcheia, Ion Bucur și Ionuț Coca la Mihoveni. Profii lor de sport. 

La Mihoveni, domnul profesor a împărțit, rapid, fetele și băieții în câte două echipe și au încins un joc de baschet. Așa, de încălzire... la 2 grade Celsius, dar nu-i bai. Așa e prin Moldova.

„Pot spune că au venit și Moș Nicolae și Moș Crăciun împreună, anul acesta! După cadourile primite, mi-am dat seama că, și elevii și profesorii, au fost foarte cuminți! Mulțumim tuturor prietenilor de la Zi De Bine care au făcut posibil ca visurile noastre, așternute pe hârtie, să devină realitate!”, ne-a spus emoționată și doamna directoare.

Ce mai e de spus? Lăsăm emoțiile surprinse în imagini să povestească despre ziua din care sportul a arătat puțin diferit și puțin mai Bine pentru copiii celor două școli de lângă Suceava.

Foto: Andrei și Cezar Cândrea

aaa
aaa
aaa
aaa
aaa
aaa
aaa
aaa

AM AJUNS PÂNĂ AICI PENTRU CĂ NE-AȚI SUSȚINUT!

Pentru ce ați făcut pentru comunitățile voastre, numele vostru merită rostit!

SPONSORI